Bolile sistemului de sănătate românesc și tratamentul propus de PNL. Mircea Hava:
“Spitalele regionale se fac din temelie, nu doar pe hârtie!„
Statistica nu ne ajută, realitatea nu ne onorează: potrivit profilului de țară realizat de Comisia Europenă, speranța de viață este, în România, cu aproape șase ani sub media Uniunii Europene, fiind totodată una dintre cele mai scăzute din comunitate. Documentele UE ne mai arată că sistemul sanitar din România este caracterizat prin subfinanțarea cronică și utilizare ineficientă a resurselor publice, cu cele mai scăzute cheltuieli pe cap de locuitor dintre toate țările care compun Uniunea.
Informația este nu îngrijorătoare, ci alarmantă. Adică trăim mai puțin, iar când suntem bolnavi suntem îngrijiți prost, din cauză că nu alocăm suficiente resurse pentru acest domeniu strategic pentru orice țară cu conducători cât de cât responsabili.
Lipsa spitalelor, a serviciilor, a aparaturii necesare, a consumabilelor reprezintă o altă parte a problemei. Ca să nu mai vorbim că mulți români nici măcar nu au acces la un spital. Este vorba despre multe zone rurale sau izolate, unde oamenii plătesc asigurări medicale obligatorii de care nu beneficiază niciodată. Mai adăugăm și lipsa acută de medici sau problema infecțiilor intraspitalicești care pândesc orice pacient ce intră pe poarta unei clinici de stat și avem tabloul unui dezastru național în derulare.
În iunie 2019 vor fi publicate datele unui nou studiu european pe acest subiect. Rezultatele se știu deja, nimic nu s-a schimbat. Sau, oricum, nu în bine: în exercițiul financiar precedent, guvernul PSD nu a reușit să facă nici măcar studiile pentru spitalele regionale, de care România are atâta nevoie si pe care același guvern le-a trâmbițat la alegeri și ori de câte ori a avut ocazia.
Vestea bună e că la nivelul UE există inițiative concrete pentru a îmbunătăți sistemele de sănătate din țările membre, cu obiective strategice în domeniul serviciilor și, mai ales, există pentru România opt planuri regionale de reorganizare a serviciilor medicale și de direcționare a investițiilor spre zonele dezavantajate. Dacă autoritățile din țara noastră nu sunt interesate nici de aplicarea acestora și nici de strategii coerente, schimbarea în bine vine via Europa.
Alături de colegii mei din PNL și cu ajutorul specialiștilor în domeniu din Partidul Popular European, pregătim o schimbare majoră și planificată a sistemului medical românesc. Un element esențial aici va fi construcția cât mai rapidă a spitalelor regionale. Făcute trainic, din temelie, cu mistrie și cărămidă, cu dotări la nivelul nevoilor din 2019, nu doar proiecte 3D transformate în imagini de campanie. Fiecare zi de întârziere înseamnă să ne jucăm cu destinul unor pacienți și asta este nepermis. Pe lângă spitale, este nevoie să obținem toți banii europeni alocați pentru sistemul medical și să îi utilizăm cu responsabilitate, pentru că este cu adevărat nevoie de ei. Obligatia unei mai bune colaborari între două agenții importante, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor și Agenția Europeana pentru Medicamente, cu Guvernul României, ar însemna prudență sporită în monitorizarea bolilor cu potențial de răspândire peste granițele statelor. În egală măsură, ar crește șansa românilor la tratamente de ultimă generatie și medicamente eficiente. Experiența statelor membre UE ar putea crește randamentul sistemului de asigurări de sănătate furnizat de CNAS. Nu mai puțin importantă este reciprocitatea unui sitem medical comunitar care să ofere libertatea medicilor de a elibera rețete medicale pacienților care se tratează, indiferent de țara de rezidență, cu garanția onorării medicamentelor prescrise.
Altfel, generațiile viitoare ne vor judeca pentru că am lăsat prea mult de făcut, pe seama lor. Avem și așa destule restanțe, din punctul acesta de vedere.