Mircea Hava, candidatul PNL la alegerile europarlamentare: Alba Iulia = România = Europa, oricare dintre ele lipsește, ecuația devine imposibilă.
Ce v-a motivat să faceți pasul spre Parlamentul European, când toată lumea vă identifică în totalitate cu Alba și mai ales, cu Alba Iulia?
Orice politician ar interpreta în zeci de feluri ideea de a merge în Parlamentul European. Pentru că exisă două categorii majore de oameni politici: politicienii-administratori, oamenii care fac administrație cu valoare adăugată și împreună cu care poți construi ceva durabil, dar și politicienii, scuzați expresia, papagali, care fac tot restul, adică nimic, doar vorbesc despre ce li se scrie. Îmi place să cred, fără modestie falsă, că mă încadrez în prima categorie așa că, pentru mine, există doar două motive pentru care m-am hotărât să fac drumul la Bruxelles: Alba Iulia și România! Prima pentru ca mă identific 100% cu ea, cum ziceați, iar a doua pentru că ar trebui să vină un moment din viața fiecăruia dintre noi când trebuie să îi dăm o formă concretă patriotismului și să ne sprijinim, fiecare cum putem, țara. Cu alte cuvinte, mai succint, timp de 26 de ani am luat „pe semnătură” Cetatea si orașul, iar pe 26 mai Alba Iulia și România vor face, și prin Mircea Hava, cel mai important pas către Europa. Văd o legătură totală și continuă între Alba Iulia, România și Europa: dacă scoatem una dintre ele din formulă, ecuația devine imposibila.
Pe de alta parte, cred că am avantajul maturității vârstei la care nu mai visezi sa-ți înfrunți destinul în altă țară, dar nici nu poți renunța punând ștampila de primar în buzunar. Exista o a treia variantă, a omului cu un echilibru exersat, care pune ordine, luptă și împlinește un deziderat pe care alții doar îl dezbat.
Cu cine vă „luptați” și pentru cine?
Nu trebuie să ne refugiem în ceva mărunt, de genul acesta e un vot anti PSD și contra corupției, deși faptele acestui guvern nu arată altceva decât o îndepărtare de Europa. Pentru a anula prăpastia, pe 26 mai trebuie să votam informat, pentru a ne proteja, pentru a ne întări, pentru a ne apăra. Pentru că responsabilitatea comună este mai ușor de purtat, indiferent de geografia în care ești plasat ca țară. Comun înseamnă ceva mai bun, ca și cum te ajuți de vecinii. În egală măsură mă lupt și mă voi lupta pentru vecinii mei, de pe Toporașilor dar și pentru vecinii oricui altcuiva, din toată România. ”Comunitatea” e cea mai naturală formă de a ne ajuta unii pe ceilalți, indiferent că suntem la Blaj sau la Bruxelles.
Deși, tocmai a trecut Anul Centenar, cred că încă suntem, din păcate, restanți la unitate. Sunt convins, însă, că asta se poate schimba în bine și în România, așa cum s-a schimbat la Alba Iulia, unde funcționam cu adevărat ca o comunitate.
România nu este nici pe departe doar țara extremelor, bune sau rele, ci țara care a arătat mereu că se poate adapta, ca își poate scrie și construi istoria cu claritatea oricărui alt stat din Europa. Cu o singură condiție: să fie lăsată sau măcar sa nu fie împiedicată să facă asta. Dorință există, posibilități avem, acum avem și sprijinul Europei, deci n-ar trebui să ne poată opri nimeni, pe noi, pe români, atunci când ne dorim cu adevărat ceva.
Experiența din administrație e un atu? Mai sunt și altele?
Este. Chiar cel mai mare avantaj, aș spune. Si sunt mândru de asta și gata să folosesc acest atu cât mai înțelept posibil și în Parlamentul European. Așa cum rolul administrației publice este să fie cât mai aproape de oameni, să lucreze exclusiv pentru aceștia, în același fel cred că și Uniunea Europeană trebuie să ajungă lângă oameni. Să facă un pas în jos de pe soclu și să demonstreze că doar unitatea poate ajuta comunitatea să avanseze. Europarlamentarii trebuie să găsească abilitatea de a da glas celor mai clare și importante nevoi ale comunităților. Deciziile și strategiile șlefuite la nivel guvernamental, preluate de tehnocrați europeni fără a ține cont de vocea celor care resimt direct nevoi și nu caută soluții pe plan local, îndepărtează și decredibilizează relația cetățean-guvern-instituții europene. Reprezentarea României în Parlamentul European, în așteptarea de rezultate mai bune și beneficii imediate pentru fiecare român și cetățean UE, trebuie să reflecte mai mult dorințele oamenilor. Pentru că aici nu e vorba despre elite sau despre „cei aleși”, ci despre a-i ajuta și a le face viața mai bună fiecăruia dintre cei care te-au creditat cu încrederea lor, de la secretari de stat până la baza reală a statului, cei care-și trudesc cu greu și sudoare pâinea de toate zilele. Puteți traduce și îngloba toate astea într-un alt “atu”, mult mai drag mie: empatie, simpatie sau și mai simplu, prin atitudinea normală a unui om care vine de jos, de la țară, își cunoaște poporul pe care-l reprezintă și știe că nu-i cu nimic mai valoros un senator decât un agricultor, atâta timp cât amândoi își fac treaba ca lumea. România este cel mai important candidat în aceste alegeri! Asta trebuie să înțelegem la urne, pe 26 mai.