În România ideea de protecție socială generează o imagine destul de rudimentară: oameni săraci, transformați în masă de vot și ținuți în sărăcie pentru fi tot timpul vulnerabili și deci docili. Poate că aceste cuvinte par dure, dar, din păcate, se întâmplă în unele părți ale țării, pe care nu le voi numi. Le intuiți.
Ultimele guverne ale României nu au ieșit din acest joc și și-au imaginat că protecția socială înseamnă ceva mai mulți bani aruncați în sacul fără fund al sărăciei.
În realitate, poate este momentul să discutăm mai concret pe acest subiect, foarte important între țările UE. Poate ar trebui să luăm exemplu de la ele în ceea ce privește protecția socială, care nu acoperă doar păturile extrem de sărace, ci se referă la toți cetățenii.
Este vorba despre politici concrete legate de forța de muncă, evoluția ei în timp și distribuția ei geografică, despre securitatea pensiilor pentru cei care au muncit toată viața și care trebuie, la bătrânețe să beneficieze de suficienți bani pentru un trai demn și nu în ultimul rând despre tineri, o categorie foarte expusă, în mod aparent paradoxal, la sărăcie.
Recomandările realizate de experți vizează fiecare țară în parte, iar cele pentru România se regăsesc într-un document foarte vast, publicat semestrial. Doar că noi nu facem nimic de la un an la altul.
La nivel european există aproximativ 20 de milioane de oameni afectați de sărăcie și excluziune socială și ei sunt o prioritate pentru Comisie. Din acest motiv există o serie de documente care stabilesc obiective și pași de urmat și de care România poate beneficia. Cum? Avem exemplul propriu.
La Alba, noi am folosit permanent aceste informații și le-am inclus în strategiile de dezvoltare ale municipiului dar și ale județului. Rezultatul se vede. Șomajul la noi este foarte mic și se poate chiar vorbi despre o lipsă de angajați.
Dincolo de nivelul salarial, care poate fi relativ mic în comparație cu țările mai dezvoltate ale UE, o persoană cu loc de muncă este mai puțin vulnerabilă la sărăcie. Și tocmai atragerea de investiții străine și renașterea industriei moderne este o reușită palpabilă a administrației liberale în orașele și comunele din Alba.
Cred că cea mai eficientă protecție socială este atunci când oamenii au locuri de muncă, beneficiază de asigurări de sănătate și acumulează bani la fondul de pensie. Acesta este și mesajul pe care îl transmit de la Alba: sărăcia nu dispare cu ajutoare sociale pentru un electorat captiv, ci prin muncă.
Dacă oamenii au unde să muncească, nu depind nici de primar, nici de prefect, nici de vreo doamnă de la ghișeul vreo unei instituții de protecție socială.
Creșterea ratei de ocupare și metodele prin care se poate realiza reprezintă o idee care se regăsește în politicile europene încă de la intrarea noastră în UE, dar puțină lume de la noi s-a obosit să o cunoască, dar să o mai și aplice.
Idee care s-a tradus și prin bani, prin finanțări europene. Am atras până acum, alături de echipa pe care am susținut-o și încurajat-o, aproximativ 300 de milioane de euro. Sunt bani care au venit la Alba Iulia… dar orașul va realiza proiecte de 100 de milioane de euro și în următorii trei ani. O mare parte vor fi investiții în domeniul social și vom prezenta aceste proiecte detaliat, la momentul respectiv.
În calitate de viitor europarlamentar, consider că e nevoie să folosim la nivel național tot ce putem obține din contactul cu instituțiile UE.
Francezii sau germanii nu vor români sau bulgari săraci, în ciuda discursului de campanie al PSD. Asta pentru că pur și simplu Europa nu poate funcționa așa. Dar ce discurs poate oferi un partid care a transformat sistemul social într-un instrument de presiune, într-un instrument vădit electoral.